Nu-i nimic….


Nu înțelegi?
Nu e nimic, totu-i doar fum.
Dă drumul mâinii mele,
las-o să-și plângă vremea.
Uite-mi și libertatea,
mi-e așternută la picioare
covor de gânduri, țesut cu-ndemânare
și vorbele împletite în cunună
ușor, în jurul meu, se-adună.
Mi-e teamă și totuși
aș fugi-ntr-o clipă,
de doruri imense aș face risipă
și de zile pline
și de nopți ciudate,
doar să te văd acolo, așteptând,
cu viața mea în palme,
cu destinul frânt,
să zâmbesc cât pentru o viață
și apoi
pe toate le-aș arunca în vânt.

Anunțuri

Zbor


Pășesc cu grijă
agățându-mi degetele
în bucăți de vise rupte,
împrăștiate pe podeaua rece.
Sunt acolo și vorbe colorate
și gânduri fără nume
și zile pierdute
și seri fără lună.
Le-aș strânge pe toate într-o carte,
paginile ei mi le-aș coase de palme
să-mi fac aripi,
poate lumea e altfel
de sus.