Pierzanie


Încerc să scriu și mă pierd în cuvinte
Înot printre ele, dar uit să respir,
mă ustură ochii și plâng, dar nu se vede.
Apa mă prinde, îmi învolbură mintea
Mă trage în jos, mă zbat  a scăpare
și dau din picioare și mâinile-mi mor,
aș vrea doar o clipă, dar e în zadar
sunt singură-n noapte și gem a pustiu.
Și poate o vorbă m-ar scoate din vis
și poate un sunet mi-ar zâmbi de drag,
dar lacrima-mi cade cu zgomot pe frunze,
aș vrea să și strig, dar nimeni nu aude
și mă retrag încet, în scorbura-mi veche,
unde timp nu există, nici soare, nici frig,
mai sunt numai eu, cu palma întinsă
spre ploaia de toamnă,
topită în munte.