31.05


Stii…
… am obosit.
Am obosit sa visez,
am obosit sa zambesc,
am obosit sa tot caut,
am obosit sa respir.
Am sa ma asez pe bordura asta,
la margine de drum prafuit
si am sa te astept.
Aici.
Am sa te astept
cu tot ce am avut si sunt,
cu tot ce nu am trait si as vrea sa o fac,
cu tot ce sufletul meu poate cuprinde,
cu tot ce mi-ai dat si mi-ai luat,
cu tot ce am plans si am ras.
Am sa astept aici,
cu barbia ascunsa in genunchi,
sa iti amintesti de mine.
Si, intre timp, am sa traiesc.
Pentru ca inima ce nu traieste
e degeaba,
chiar daca pulsul ei nu stie pentru cine bate,
chiar daca soarele habar nu are
in a cui lume rasare,
chiar daca eu
am uitat de mine,
aici, pe bordura asta rece,
la marginea unui drum
pe unde nu trece nimeni.