O rătăcire de demult


Te caut peste tot şi vocea ta se joacă în inima mea, ascunzându-se râzând după scaune înalte și sub mese lungi, cărora nu le văd capătul. Te aud mereu în jurul meu și încerc întruna să te prind, dar te pierd printre degete. Sufletul meu e sfărâmat în bucăţele mici, atât de mici încât mă și mir că mai poate simți ceva. Şi toate aceste bucăţele prind viaţă, atunci când tu le zâmbești. Toată durerea dispare când tu ești tu și ești lângă mine. Și atunci cum să renunț la toate astea? Cum să renunț la noi, când totul e doar o luptă, iar lupta e atât de dulce?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s