Vis pierdut


Plouă ne-ncetat
și eu stau rezemată de pervaz
cu bărbia în palme,
cu fruntea lipită de geamul rece,
privind noaptea cum se duce
către o nouă zi.
Nici azi nu a bătut nimeni în poartă
și frunzele s-au așternut și mai multe
pe cărarea neumblată
și lângă ușa pe care nu ai mai deschis-o
de ieri…. sau de o veșnicie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s