Prezent


Mă plimb prin toamnă
și îmi trag sufletul după mine
cu o sfoară subțire,cântând versuri fără sens
….. copil surâzător și fără minte.
Îmi mai lipsești?
Nu știu… am uitat să mă gândesc la asta,
m-am lăsat furată de povești,
de vise fără capăt,
de culori,
de ideea că nu mai ești.
Și pășesc încet, pe cioburi de sticlă,
dar nu simt durere…. chiar zâmbesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s