Când ingerii pleacă


Mi-am revenit greu
și am deschis ochii în întuneric.
Eram tot acolo, unde m-ai lăsat,
întinsă pe podeaua rece,
cu mii de amintiri în jurul meu,
cu nori grei de furtună
în sufletul meu,
cu părul impregnat
de ultima ta mângâiere,
cu buzele arse
de ultima sărutare,
cu pașii tăi apăsați
răsunându-mi în urechi,
auzind ușa închizându-se, cu un pocnet sec,
peste iubirea mea țăndări.
Și atunci am știut….
…. când ingerii pleacă
cerul rămâne pustiu
și liniștea e nesfârșită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s