Nu știu


Nu știu cum să-ți spun frumos ce simt
Nici cum să stai, să nu mai pleci
Nu știu ce suflet eu mai am
nu știu nici lumina când s-a stins..
nu știu ce va urma, de mâine,
nu știu nici azi când a murit,
nu știu nici lacrima unde-a căzut,
nu știu cum să-ți descriu tăcerea
din pașii tăi, din jurul meu.
Cum aș putea să uit tot ce nu știu
și cum să știu tot ce n-am trăit?

Anunțuri

Vis pierdut


Plouă ne-ncetat
și eu stau rezemată de pervaz
cu bărbia în palme,
cu fruntea lipită de geamul rece,
privind noaptea cum se duce
către o nouă zi.
Nici azi nu a bătut nimeni în poartă
și frunzele s-au așternut și mai multe
pe cărarea neumblată
și lângă ușa pe care nu ai mai deschis-o
de ieri…. sau de o veșnicie.

Prezent


Mă plimb prin toamnă
și îmi trag sufletul după mine
cu o sfoară subțire,cântând versuri fără sens
….. copil surâzător și fără minte.
Îmi mai lipsești?
Nu știu… am uitat să mă gândesc la asta,
m-am lăsat furată de povești,
de vise fără capăt,
de culori,
de ideea că nu mai ești.
Și pășesc încet, pe cioburi de sticlă,
dar nu simt durere…. chiar zâmbesc.

Părăsire


În jurul băncii goale
e doar liniștea
și vântul printre frunze,
iar soarele, furișându-se,
mă privește pieziș
de după un copac.
Mă uit la ea și mi se face dor
de tot ce nu a fost,
de tot ce-ar putea fi,
de zâmbetul din fiecare zi.
O las în urmă, cu inima strânsă,
și-acolo, lângă ea, las tot ce am visat,
tot ce putea fi adevărat.
Poate mâine am să mă întorc
să mai las un gând sau încă o poveste,
două cuvinte sau poate tot ceea ce este
în sufletul meu, în ochii tăi
sau numai în tăcerea dintre noi…..

Când ingerii pleacă


Mi-am revenit greu
și am deschis ochii în întuneric.
Eram tot acolo, unde m-ai lăsat,
întinsă pe podeaua rece,
cu mii de amintiri în jurul meu,
cu nori grei de furtună
în sufletul meu,
cu părul impregnat
de ultima ta mângâiere,
cu buzele arse
de ultima sărutare,
cu pașii tăi apăsați
răsunându-mi în urechi,
auzind ușa închizându-se, cu un pocnet sec,
peste iubirea mea țăndări.
Și atunci am știut….
…. când ingerii pleacă
cerul rămâne pustiu
și liniștea e nesfârșită.

Rătăcire


Mi-am închis ochii
și mi-am simțit pleoapele ude,
plângeam și nu știam….
Respirând încet, mi-am întins mana,
dar n-am găsit nimic în jur.
Gol, prea liniște,
toate se învârteau fără sens
în mintea mea obosită,
în gândurile mele răvășite,
în urma ta.
Am pornit undeva
și am mers o veșnicie,
pași nu mai aveam,
nici voință, nici suflet să simt,
nici umbră să-mi fie alături.
Fără nimic de dăruit,
fără nimic de primit,
fără noapte, fără zi.
Și, fără să înțeleg de ce,
plângeam și nu știam…..