De toamnă?


E toamnă, da. A trecut un an de atunci. De când lumea mea era întoarsă cu josul în sus. Au trecut doi ani de când eram fericita. Sau credeam că sunt fericită. Asa a trecut fiecare an, cu bunele și relele lui. Aproape a trecut și cel de acum, fără să-mi dau seama dacă am reușit să fac ceva cu viața mea, așa cum îmi promisesem la începutul lui. Dar sunt liniștită. Poate asta valorează mai mult decât orice altceva. Am avut parte de prieteni, de oameni dragi, de surprize ce mi-au încălzit sufletul, de vorbe calde, de momente de tristețe, de dor, de inspirație. Mă întreb ce urmează. A venit toamna, o așteptam atât de mult. Pentru că e urmată de iarnă. Niciodată nu mi-am dorit mai mult să vină repede iarna. Și se pare că se apropie, fără să bage în seamă nerăbdarea mea. Se mai poticnește, se mai oprește să-și lege șireturile la bocanci, să mai culeagă câteva frunze verzi, uitate în toamna de acum. Dar vine. Îmi face cu mâna de departe, zâmbește și îmi scrie pe cer: ai răbdare… ajung imediat…. Și îmi aduce clipa mea de eliberare, prietenii, îmbrățișările, poveștile, magia, zâmbetele, noi începuturi. Dorul acela de nepotolit se va domoli încet, încet, totul se va așeza, calm și eu voi fi iar acolo unde mi-am dorit să fiu. În pace cu mine însămi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s