Nerabdare!


Iata-ma!

Plina de sperante, de teama, de nerabdare, de neastampar. Sunt acasa, la Resita si incerc sa-mi asez viata in ordine, inainte sa plec din nou la drum. Le asez pe toate pe fagasul normal sau cel putin pare cel normal, in acest moment. Am lasat in urma sufletul meu, l-am lasat acolo, pe strazile batute impreuna, in cerul intunecat privit de amandoi in atatea randuri, pe canapeaua unde am plans amandoi pana ne-au secat lacrimile. Am inceput sa accept ca „noi” nu se mai intoarce, ca tu esti fericit fara mine, ca eu sunt nefericita fara tine. Dar asta este ironia situatiei, ce pot sa spun…. Mi-e sufletul greu si cand ma gandesc la tine, daramite sa si vorbesc despre tot ceea ce a fost si a ramas frant in mii de bucati. Am trairi contradictorii, incercand sa simt parfumul trandafirilor din curtea casei mele si simtindu-mi sufletul plangand fara oprire. Asa trebuie sa plec la drum: zambind cu ochii catre cei din jur si plangand in interior. N-am incotro. Durerea asta nu vrea nimeni sa mi-o ia, desi eu incerc sa o dau oricui o fi, numai sa-mi dea pace. Ai reusit sa ma sfarami intr-un asemenea hal de nu am crezut ca e posibil. Sunt cea mai tare persoana pe care o cunosc, fara falsa modestie si ai reusit sa ma ingenunchezi, sa iei si ultima speranta din mine, sa dau tot ceea ce am, ramanand goala si fara putere. Si, cu toate acestea, nu te pot invinui doar pe tine pentru toate astea. Pentru ca eu te-am lasat sa iei fiecare fir de zambet din inima mea. Pentru toate astea n-am sa ma iert, la fel cum n-am sa ma iert pentru faptul ca te mai iubesc. Da, inca, desi si eu sunt nedumerita de unde si cum si de ce… si pana cand… pentru ca simt, din tot sufletul, ca ajunge tot ceea ce a fost si trebuie sa incep sa spun cu voce tare ceea ce ma doare si sa nu mai permit nimanui sa ma franga. Pentru ca iubirea nu e egoista, nu doare, nu raneste. O stiu si mi-o doresc. Dar mi-o doresc de la cineva care stie ce vrea. E atat de simplu sa-ti doresti sa iubesti pe cineva care te iubeste. Care te poate lumina cu un zambet, te poate alina cu o mangaiere, te poate imbratisa fara urma de indoiala. Cineva care iti poate fi familie si univers, in acelasi timp, fara sa depuna nici cel mai mic efort pentru asta. Vreau sa iubesc. Si, la fel de bine, te-as putea iubi pe tine, daca ai sti ca asta vrei. Dar numai daca mana aceea pe care mi-ai intinde-o ar fi hotarata sa mangaie, nu sa raneasca. Mi-a fost de ajuns raul de pana acum si vorbele astea incep sa ma apese, pentru ca lumina e acolo, asteapta doar sa deschid ochii sa o vad si eu inca nu am putere pentru asta. Dar drumul a fost inceput, pasul cel mai greu a fost facut. Si acum trebuie sa merg inainte; in spate nu mai e nimic pentru mine. Somewhere i belong…

Anunțuri

2 gânduri despre “Nerabdare!

  1. Nu comentez prea multe, penrtu ca nici macar nu stiu despre ce e vorba.

    Doar iti doresc sa dai pacla la o parte si sa lasi zambetul sa patrunda in interior. Bafta multa!

    • Bine ai venit, Tranky draga 🙂 Multumesc pentru incurajare. Asta tot incerc sa fac de o vreme, sa dau pacla la o parte, doar ca e extrem de greu, nu m-am asteptat sa fie asa 😦 Ehhh, sunt convinsa ca toate se vor aranja intr-un fel sau altul, pana la urma. Te mai astept in vizita 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s