Ce sens are retrospectiva?


De ce să aduni la un loc toate chestiile pe care le-ai făcut în anul ce tocmai a trecut? Ca să îţi dai seama, la sfârşitul celui prezent, că ai repetat unele greşeli? Sau că nu ai reuşit să-ţi îndeplineşti unele dorinţe, considerate cele mai frumoase? Mă întreb când am încetat să-mi mai doresc ceva. Nu haine, bijuterii, astea-s chestii materiale pe care ţi le cumperi oricum. Îmi amintesc de câteva zile petrecute la Veneţia, anul trecut. Atât de bine a fost. Câteva zile în care mi-am făcut griji doar pentru mâncare sau pentru locurile ce vor fi vizitate. Şi câteva zile, asemenea, la Praga. Zile petrecute departe, în care n-am avut timp să-mi pun niciun fel de întrebare. Însă, invariabil, îmi amintesc de lunile de vară. Teribile. Negre. Nesfârşite. O perioadă atât de întunecată şi de sumbră, încât mă va marca pentru tot restul vieţii. Şi nici măcar acum nu am regăsit liniştea pe care o aveam, înainte de ele, nu toată. Mă doare, fizic, amintirea lor şi nu vor să se şteargă de tot din mintea mea, deja ameţită de atâtea gânduri.  Mă întreb unde s-au pierdut optimismul şi gândurile mele pozitive. Mă întreb când am început să-mi pun atâtea întrebări. Eu nu-mi puneam întrebări, acţionam din instinct şi nu-mi păsa dacă ceea ce rămânea în urmă e ceva bun sau rău. Doar rămânea în urma şi eu mergeam înainte, căutând alte şi alte provocări. Când a început să se deruleze viaţa cu încetinitorul şi eu mi-am pierdut busola? Îndemn pe alţii să gândească pozitiv, în timp ce eu mă învârt în cerc, după o senzaţie căreia-i cunosc gustul şi parfumul, dar nu reuşesc să o identific, oricât aş încerca. Sunt derutată, confuză şi rănită şi nimic în jurul meu nu reuşeşte să mă liniştească. Caut o mână întinsă spre mine, dar ceaţa din sufletul meu nu mă lasă să o găsesc. Şi când încerc să scriu, perdeaua de lacrimi refuză să se dea la o parte din faţa ochilor mei. Nu vreau decât o îmbrăţişare care spune totul şi senzaţia aceea a mea, de linişte şi împăcare, ştiind că le-am făcut pe toate aşa cum trebuie şi ceea ce merit vine să mă întâmpine. Doar atât.

Mi-am promis că anul ăsta va fi diferit. Însă nu ştiu de unde să încep şi încotro să o apuc, pentru că drumul mi se desparte în alte zece cărări, la fiecare pas. Îmi regăsesc calmul aici, doar pentru a-l pierde cinci minute mai târziu, când îmi dau seama că nu am înaintat deloc. Uneori am impresia că rămân în urmă şi viaţa mi-o ia înainte şi nu mai pot s-o prind. M-am gândit la lucrurile astea atât de mult, încât am obosit. Am obosit să o iau de la capăt cu aceleaşi îndemnuri. Şi mă întreb dacă nu mai există şi o altă cale de a trăi. Una fără simţuri, fără gânduri de orice fel, fără iubire. Dar în acelaşi timp, îmi şi răspund singură: „Este imposibil!” Ce sens ar avea o viaţă fără iubire? Îmi doresc ca cel de lângă mine să mă privească şi să-şi spună: „Sunt atât de mândru de ea! Atât de mandru că face parte din viaţa mea şi că mă iubeşte. Şi sunt atât de fericit să o pot face fericită, că-i pot lumina serile urâte, că-i pot aduce zâmbetul pe chip atunci când e obosită, că o pot lua de mână când adoarme, să viseze frumos. Şi sunt atât de norocos că sunt aici, azi, acum, chiar dacă totul pare confuz şi îndepărtat, chiar dacă sufletul mi-e greu, chiar dacă nu ştiu cum va fi ziua de mâine. Tot ceea ce contează suntem noi şi prezentul şi ceea ce avem chiar aici,  la o îmbrăţişare distanţă şi vreau să fac totul pentru ea, pentru că aşa voi fi şi eu fericit.” Cer prea mult? Atât de mult mi-aş dori să nu cer imposibilul. Pentru că sufletul mi-e depus, demult, în palmele mele tremurătoare. Şi ochii mi-au plâns prea mult. Acum îşi doresc doar să zâmbească, durerea şi-a atins punctul maxim şi nu vreau să ştiu ce e dincolo de el, pentru ca nu ştiu dacă aş mai rezista să o iau de la capăt cu întunericul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s