Cine? Unde? Şi când?


Mă uit la el cu mare atenţie. Îl privesc de sus în jos şi de jos în sus, atentă, să nu-mi scape ceva. Remarc îmbrăcămintea îngrijită, căştile din urechi, expresia relaxată. Felul în care şuviţa castanie, de lângă urechea dreaptă, se mişcă la cea mai mică adiere. Ochii albaştri, privirea blândă şi mâinile ce i se odihnesc pe geanta sport. Şi dacă ar fi el? Dacă el ar fi cel care m-ar putea iubi? Dacă mâinile acelea ar fi cele care m-ar îmbrăţişa în fiecare zi, cu dorul nestăvilit al celor îndrăgostiţi? Dacă eu aş fi acea persoană care înseamnă pentru el totul?…. dar atunci remarc şi verigheta. Din aur galben, discretă, luceşte usor în lumina vagonului de metrou. Da, el deja iubeşte pe altcineva. Deja ştie pe cine va îmbrăţişa, pe cine va întâmpina acasă, diseară. Şi iar rămân singură. Într-un metrou plin ochi cu oameni, eu mă simt şi sunt singură. Şi mă întreb cât va mai dura acest joc de du-te/vino. Acest joc de-a „hai să ne cunoaştem, te iubesc, avem o relaţie serioasă, vreau să ne despărţim“. Cât?? Am obosit. Am obosit să mă străduiesc să fie bine, să iau fiecare zi, în mod firesc, de parcă ar fi cel mai natural lucru din lume, să trec peste probleme, să iubesc, să ajut, să sprijin, să fiu sprijinită, să cred…. şi apoi să rămân singură, de parcă totul s-ar fi întâmplat numai în imaginaţia mea. M-am săturat şi de întrebări, multe fără raspuns, dar nu mă pot opri să mă gândesc la una: unde este? Cel ce va înţelege că-l iubesc pentru că nu se poate altfel, pentru că este atât de puternic şi de blând, în acelaşi timp, iar eu nu i-o voi spune niciodată pe de-a-ntregul, fiindcă mi-e teama că m-ar părăsi dacă ar şti tot adevărul. Cel care ştie să-mi aducă zâmbetul cu un singur surâs şi să-mi alunge grijile de pe frunte cu un singur gest de mângâiere. Cel… acel… unde e?.. şi cine e? Am obosit să-mi doresc să fie bine şi să şi fie bine o perioadă, iar apoi totul să se prăbuşească, un efemer castel din cărţi de joc lăsat la discreţia vântului furios. M-am săturat să mă înfurii pe viaţă, pe Dumnezeu, pe cei din jur, pe propria neputinţă, pe gânduri, pe întrebări, pe lacrimile ce nu vor să dispară, pe faptele pe care nu le pot schimba, pe ziua de mâine ce-mi pare goală. M-am săturat să fiu furioasă pe toate astea, eu, atât de optimistă şi atât de vitează când vine vorba de alţi oameni din jurul meu. Doar că am obosit să tot cad şi apoi să mă ridic singură, pentru că nimeni nu-mi întinde o mână. M-am rănit destul, am cicatrici vechi de când lumea. Am cicatrici lăsate de plâns, de durere, de speranţe frânte, inima mi-e praf şi nu mai ştiu cum să o repar. Nu mai ştiu ce leac am folosit ultima oară şi am uitat totul pentru că, după ultima oară, am crezut că ajunge. Că asta este, mi-am gasit omul şi bucăţica lipsă din sufletul meu. Aşa am crezut. Mai cred asta şi acum şi totuşi…. uite-mă în acelaşi loc de unde am plecat, acum trei ani şi jumătate. Nu m-am mişcat deloc. Am parcurs mii de kilometri, am străbătut lumea întreagă, am trăit cât pentru 10 şi, totuşi, nu m-am mişcat deloc. Şi of, Doamne, cât de sătulă sunt de vindecat, de luat de la capăt, m-am săturat să reînvăţ să merg, să respir, să vorbesc, să sper, să râd…..

Şi cât de trist sună tot ce am scris… Nu ştiu dacă este, ştiu doar că am obosit. Şi îmi doresc să fie cineva, acolo, undeva, care să ştie când mă doare ceva, fără sa o spun, care să ştie că vreau să ies la plimbare, dinainte să o spun, care să ştie că e prea multă lumină în casă, pentru a închide jaluzelele. Care să ştie că vreau o ciocolată caldă şi o îmbrăţişare, dinainte să încep să plâng şi să ştie că sufletul meu e în pragul casei, aşteptându-l, mult dinainte ca el să intre pe strada noastră. Nu mă îndoiesc de faptul că un asemenea om există. Dar încep să cred că nu mă va găsi… iar asta e mult mai rau decât orice altceva aş putea gândi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s