Moşul copilăriei mele


Moşul meu a fost bunicul meu, parte a universului meu de copil şi locuitor veşnic al inimii mele, deşi ne-a părăsit acum mai bine de 23 de ani. În mintea mea el m-a însoţit în fiecare zi de şcoală, la examenul de bacalaureat, mi-a ţinut pumnii la admiterea în facultate, m-a condus la altar, în ziua nunţii mele, mi-a mângâiat obrajii a consolare, la divorţ şi mi-a spus, în vorbe neauzite, că totul va fi bine, atunci când m-am hotărât să-mi fac o viaţă nouă, în alt colţ de ţară. Azi am scris un comentariu la un mic concurs (pardon de cacofonie), în legătură cu el şi mi-am reamintit de omul acela înţelept şi bun ca pâinea caldă, aşa cum l-am perceput eu, până la şapte ani, când m-a lăsat în urmă şi a plecat spre cimitir şi, implicit, spre o lume diferită de a noastră. A fost lumina sufletului meu şi atunci când ne vom reîntâlni nu-i voi spune „bine te-am regăsit, dupa atâta vreme”, de parcă nu ne-am fi văzut de un car de ani. Nu, am să-i zic „doar ştii ce s-a întâmplat ieri, ai fost acolo… hai să discutăm şi să-mi spui cum ai fi procedat, dacă ai fi fost în locul meu”….. Pentru că el ma însoţeşte întotdeauna şi peste tot, cea mai discretă prezenţă a fiecărei zile şi, sunt absolut convinsă, îngerul meu păzitor. Că doar el mi-a luat apărarea în faţa tatălui meu, într-o zi, când luam bataie pentru cine ştie ce (nu) făcusem, spunându-i: „Dacă mai dai o dată în copilul ăsta, te omor cu mâna mea!” Şi doar îşi ameninţa băiatul. Aşa că…. nu mi-e teamă de nimic în viaţa asta, atâta timp cât îmi va fi în gând şi în inimă şi mă va săruta nevăzut, dar clar perceput.

Două întâmplări amuzante îmi stăruie în minte, apropo de moşul meu drag. Una se referă la o mică/mare accidentare, care mi-a lăsat plocon şi un semn în frunte, să-mi amintească mereu de ale copilăriei valuri zbuciumate :))

Eram în grija lui şi m-am trezit eu că trebuie să alerg prin casă. Poate visasem că voi fi maratonistă atunci când voi creşte mare, n-am idee. Şi în holul apartamentului aveam mobilă în stil ceauşist (cum altfel, în anii ’80?), adică un colţar mare şi un fel de cuier cu oglindă şi cu un raft în partea de jos, pentru pantofi. Mi-au alunecat picioarele şi m-am dus direct cu partea stângă a frunţii în colţul cuierului. N-am nimerit tâmpla, din fericire, era la 2 cm mai într-o parte, însă mi-a curs sânge instant şi pentru o vreme bună. Bietul meu bunic era să leşine, ditamai omul de 1,90 cm înălţime şi bine făcut, când a văzut mogâldeaţa acoperită de sânge şi năucită de impact. Am şi acum semnul în frunte. Iar când mama a venit acasă, după două ore, fruntea mea încă mai sangera şi a fost nevoită să se ocupe de moşul meu alb la faţă şi încă având stări de leşin şi abia apoi de mine, amuzată de pacientul/martor cu ochii daţi peste cap.

A doua implică o pereche de ochelari, (probabil) pierdută într-un „vast” apartament de două camere, ce ne era casă în anii aceia. Bunicul meu îşi căuta ochelarii cu disperare, din bucătărie până în baie şi din balcon până în holul de la intrare, murmurând mereu aceleaşi cuvinte: „Pfiii, ce uituc sunt! Unde mi-am pus ochelarii? Unde-or fi ochelarii ăia??” În timpul ăsta, eu, mititica de câţiva anişori, stăteam pe fotoliu şi râdeam din tot sufletul, nereuşind să scot un cuvânt, dar arătând întruna cu degetul spre capul lui zăpăcit de căutare. Şi râzi şi râzi până când lipsa de aer a devenit o realitate acută, iar moşul meu era înnebunit de atâtea drumuri . Ochelarii aceia buclucaşi nu erau de găsit şi, într-un final, se opreşte în faţa mea, enervat de accesele de râs de neoprit şi mă întreabă, nervos la culme: „Da’ ce ai de râzi aşa, copile?!?” Sigur nu se aştepta la răspunsul meu: „Ochelarii sunt pe capu’ tău, moşule! Acolo au fost tot timpul!!” :):):):)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s