Teatru. Aseară. „Un tramvai numit dorinţă”.


Şi un strop de suflet pierdut în sala aceea. Mai vreau 🙂

Am ajuns gâfâind, târziu, cu sufletul ghem, temându-mă că nu voi mai fi lăsată să intru. La uşa Nona mă întâmpină cu o privire ucigătoare:”Nu se mai intra în sală, a început spectacolul!”… „Nona… mă laşi pe dinafară??”  Nu ne cunoşteam, cel puţin nu în mod real. Am vorbit la telefon, ne-am sfătuit virtual, dar nu am ajuns să ne îmbrăţişam şi de-adevăratelea. După ce intru mă întreabă:”Tu eşti Ramona!?”… „Nu, eu sunt Oana!”…. „Care Oana??”…. „Onitzza!!” I se măresc ochii, parcă-i vine să mă pupe de bun-găsit şi să mă certe de întârziere, în acelaşi timp. Nu avem timp de vorbe, piesa se desfăşoară în sală, fără noi. Ne găsim locuri (în picioare, sala era plină până la refuz) şi privim. Şi asta am făcut timp de doua ore. Nona cu aer de cunoscător, om trecut prin piesa aceea de zeci de ori, ştiind fiecare replică şi reacţie. Eu cu aer de necunoscător, dar cu sufletul pregătit de orice. Şi de reuşita şi de dezamăgire. N-am mai fost acolo, nu ştiam copiii, nu ştiam ce pot să ofere publicului. Şi am primit, timp de două ore, tot ce au avut ei mai bun. Au fost explozivi. Sclipitori, pasionaţi, zâmbitori, temători. Incredibili. Am plâns cu ei, m-am revoltat, am sperat, am tăcut. La sfârşit toţi cei din sală au început să aplaude în secunda în care s-a stins ultima replică. Nu mai era timp de pierdut, copiii trebuiau să ştie că au reusit să zdruncine şi să frământe sufletele acelea venite la spectacol şi contemplare. Mai vreau 🙂

P.S. Nona, m-am bucurat tare mult de (re) întâlnire. Poate data viitoare avem timp de două îmbrăţişări 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre “Teatru. Aseară. „Un tramvai numit dorinţă”.

  1. Deci privirea nu era ucigatoare, asasino! Era inspaimantata de faptul ca trebuia sa nu va primesc si sa coborati cele trei etaje urcate cu greu, iar vorbele au fost astea: „Mamii, a inceput, sala e full…ati venit prea tarziu!!!”
    Ucigatoare? 😦

    P.S. 😛

  2. Dar de data asta vii mai devreme, nu la si zece, da? Ca tot io stau la usa… 😉
    Sa avem timp de un hugulete. …Zic.
    Pupa mami.
    Esti frumoasa, Onitza, si ai ochi de caluţ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s