Cât noroc pe mine!


  Să mai spună cineva că în online nu găseşti nimic adevărat! Vai! Acuma pe bune…. am întalnit în online o grămadă de oameni adevăraţi. Pentru că sunt oameni normali, simpli, cu vieţi normale, cu vise normale, cu speranţe banale, aş putea spune…. însă fiecare le exprimă diferit. Uneori mă întreb cum de au găsit atâtea cuvinte, să exprime tot ce gândesc şi când sunt sigură că nu mă mai pot surprinde, exact atunci apar cu noi expresii, cu noi povestiri, cu noi idei. Bunăoară, am găsit plimbându-mă pe net, absolut şi total întâmplător, câteva jurnale. Le-am luat de la cap la coadă, pentru a încerca să înţeleg omul ce s-a aşezat în faţa monitorului şi a început să tasteze ceea ce-l durea, ceea ce l-a emoţionat peste măsură în acel moment, încât era absolut şi imperios necesar să înceapă a scrie. De fapt, e vorba de câteva femei, să fiu sinceră. Am început cu „Jurnal din burtică”, am continuat cu Jurnalul Măriucăi şi am încheiat cu Jurnalul unei mămici fericite”. Aşa credeam eu, că am terminat cu cititul jurnalelor şi voi trece, poate, la altceva. Însă am dat peste „Jurnalul de prinţesă urbană în căutare de casă pe pământ şi suflet în cer”. Toate aceste femei mi-au luminat sufletul şi m-au făcut să râd din toată inima sau să plâng pe neaşteptate, fără să-mi dau seama când trec de la o stare la alta. Am luat totul la rând: neliniştile, angoasele, stările de bine, zâmbetele, momentele de visare, zilele bune sau mai puţin bune, momentele de „om mare” sau cele atitudine copilărească. Eee.. şi câte ar mai fi, dar nu mi le mai amintesc acum! Mi-am amintit, datorită lor, de multe momente din copilăria mea, de prostiile făcute, de prima dragoste, de primul sărut, de ceea ce înseamnă pentru mine mama, de tata, prea puţin prezent în familia noastră, de bunicii mei, cei pe care i-am mai prins si cei pe care-i mai am, de mirosuri familiare, de portocalele primite de Crăciun, de zăpezile de altădată, de jocuri, orele de stat afară, de prietenii pierduţi de-a lungul timpului.

  Dar despre ceea ce mai voiam să scriu, va urma un alt episod. Voiam doar să mulţumesc celor care scriu mai mult decât mine, mai frumos, mai cu sufletul. Sper să învăţ, în timp, să-mi pot deschide sufletul la fel de uşor şi de simplu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s