De ce…? Nu, nu e luna iubirii, cum mulţi numesc luna februarie. Nu e nici măcar ziua ta, ca să pot spune că vreau să-ţi fac un dar de suflet.
E doar azi…. una din multele dimineţi în care ne-am trezit împreună, am făcut botic somnoros şi am plecat spre lucru fără chef de îndeplinit îndatoririle zilnice, dar absolut necesare. Una din multele dimineţi în care ţi-am adus cafeaua şi am lăsat-o lângă pat, apoi m-am furişat lângă tine şi am încercat să te trezesc blând, cu un sărut şi o îmbrăţişare. Una din multele dimineţi în care m-ai luat în braţe şi m-ai ţinut lângă tine, să mai dormim 5 minute.
E doar azi… una din zilele în care mă gândesc la tine şi mă întreb cum îţi merge la serviciu. Una din zilele în care simt o dorinţă jucăuşă de a-ţi trimite un mesaj ghiduş, care să-ţi aducă zâmbetul pe buze. Un mesaj copilăresc, fără noimă, fără cap şi fără coadă….. dar care să te destindă.
Îmi place să-ţi scriu, mi te închipui în spatele meu, aplecat peste umărul meu, citind rândurile ce apar unul după altul, asteptând să vezi ce urmează. Şi dacă ar fi să mă întrebe cineva de ce te iubesc, aş răspunde: pentru că mă face să zâmbesc în fiecare zi, se strîmbă la mine când vorbesc rău de Dinamo şi are o faţă de copil fericit în momentul în care se joacă la Play Station sau vede un film bun. Pentru că mă ceartă daca nu-mi iese bună cafeaua. Pentru că-mi spune “Dorothy” când am pe mine o rochiţă amuzantă şi îmi prind părul în codiţe, pentru că oftează atunci când îl rog să mergem la plimbare, dar e foarte răbdator la cumpărături. Pentru că aş putea spune atâtea, dar mă face să tac sărutându-mă pe frunte şi să plâng, atunci când ne certăm. Da, te iubesc pentru toate supărările şi pentru toate momentele vesele ce mi le dăruieşti. Pentru părinţii tăi şi pentru tot ce te înconjoară. Pentru că imi faci cu ochiul atunci când mă vezi venind sau îmi trimiţi sărutări, când sunt agitată sau obosită. Pentru bunul tău simţ şi educaţia frumoasă ce ai primit-o şi ai ales să o păstrezi, pentru că mă faci să mă simt o femeie matură, deşi am suflet de copil. Pentru mintea sclipitoare şi felul în care ştii să cântăreşti totul. Pentru că am ales să aştern aici totul şi pentru toate cuvintele ce vor să fie spuse şi nu-şi găsesc locul, în acest moment, în propoziţii bine ticluite.; eu doar scriu, nu plănuiesc frazele şi sufletul meu vrea să spună tot, însă nu are rabdare să-l aşez frumos, în faţa ta.
Te iubesc pentru ceea ce eşti şi pentru că n-aş schimba nimic. Şi pentru că zilele vin frumos şi trec repede, una după alta… iar noi le luăm pe rând.
Şi azi…. e doar una din multe altele.
Onitzza 