Privire din suflet


Când m-am trezit, tu îmi zâmbeai

dintr-un ciob de oglindă albastră;

ai întins mâna, să-mi prinzi părul

într-o îmbrăţişare moale, cu miros de tei.

Stiam că mă iubeşti, o ştiam bine,

deşi nu ştiam nici măcar cine sunt.

Dimineaţa era blândă, ascunsă-n ochii tăi,

iar sufletu-mi senin, lângă tine.

Şi tot senin e şi acum, în orice zi

Gândindu-mă la tine, zâmbind fericită

din colţuri ferite, cu râset de copil

topindu-se în jurul tău, un abur de veselie.

Şi nu mi-e teamă, tu eşti ancora mea

în apele limpezi din vremurile tulburi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s