Am cunoscut o oamă…


….. deşi pare hilar acest titlu, încerc să pun în el toată admiraţia ce mi-a trezit-o această fiinţa mititică (aşa mi-o închipui eu), cu o energie debordantă, cu poftă de viaţă şi zâmbet sincer pe buzele „de tip sârmuliţă”, în ciuda încercărilor prin care a târât-o viaţa. Deşi nu pot spune că ne-am dat nas în nas personal, deocamdată e doar în lumea virtuală. Cel puţin deocamdată. I-am descoperit blogul absolut întâmplător şi de atunci mă nimeresc acolo în fiecare zi, absolut intenţionat. Am citit tot ce a scris în paginile acelui jurnal, am plâns şi am râs cu ea şi l-am blestemat pe Titel atunci cand i s-a trezit lui „pofta de viaţă”. Mai presus de toate am descoperit o oamă (e, totuşi, la genul feminin 😛 )  fantastică, un mic bulgăre de veselie şi optimism, ce a reuşit mereu să trezească viaţa în cei din jurul ei. Îţi mulţumesc, Manon, pentru Pintea. Pentru veveriţele tale mongoleze, pentru călătoriile tale cu metroul din care ieşi teribil de şifonată (ale mele sunt, de cele mai multe ori, asemănătoare), pentru mersul pe jos, pentru medicul minunat ce l-ai descoperit în Bucureşti, pentru durerea ta ascunsă în fraze ironice, pentru sclipirile din fiecare zi. Pentru multe altele, ce n-au vrut să-mi coboare acum din minte, spre rândurile aşternute mai sus.  Şi, aşa cum ţi-am scris şi pe blog azi, te îmbrăţişez din tot sufletul pentru ieri, pentru azi şi pentru nenumăratele de “mâine”.

Şi mă închin… 🙂

Anunțuri

3 gânduri despre “Am cunoscut o oamă…

  1. Iti multumesc, onizza, pentru ca mi-ai distrus machiajul si ai facut ca sarbatorile de paste sa aiba, la propriu, lumina. Sunt onorata de ceea ce ai scris despre mine, ocazie cu care mi-e un pic teama sa nu mor, de atata bucurie.
    Trec peste lacrima care-mi impaienjeneste ochiul, cu o glumita neinspirat aleasa: nu sunt mititica, ci ditamai muierea.
    Te iubeste mami si te saruta pe sufletel!

    • N-am urmarit lingusirea, ci doar am spus adevarul 🙂 Ma bucur pentru faptul ca te-am putut gasi virtual si poate te voi gasi si in viata reala, candva. Pana atunci… desi esti „ditamai muierea” (am incheiat citatul 😛 ), pentru mine esti tot o mititica vesela, cu sufletul mare. Sarutari!

  2. Pingback: 2010 in review – Recapitulare, din câte se pare! « Onitzza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s