Revin… cu sufletul greu….


N-am scris de ceva vreme şi eram convinsă că revenirea mea se va datora unui eveniment mai mult sau mai puţin important, însă care îmi va aduce sigur un zâmbet pe buze. Se pare că nu…. tocmai am pus capăt, virtual, unei frumoase prietenii. Sau era doar un început de prietenie?? Nu ştiu… pentru că cealaltă persoană implicată nu mi-a dat explicaţii. Deloc. Cum vă simţiţi voi neprimind răspuns la niciun telefon, mail sau orice formă de exprimare de genul ăsta? Ştiu, suntem ocupaţi până peste cap cu viaţa asta care ne solicită la maxim, ne întinde nervii şi ne provoacă la fiecare pas… însă nu e un motiv suficient să nu vrei să cunoşti oameni noi, iar şi iar, până simţi că e de ajuns şi ţi-ai umplut până la refuz camerele destinate depozitării prieteniei. Asta să fi fost şi acum? Motivul implacabil pentru care nu a existat niciun răspuns la insistenţele mele? Nu am de unde şti… şi nici nu cred că voi fi „luminată” cândva curând. Îmi pare rău că am pierdut o prietenă dragă ce reuşea să-mi descreţească fruntea neliniştită atunci când eram tristă şi mândria în suflet că pot face acelaşi lucru pentru ea. Şi multe altele….. Dar nu văd sensul înşirării lor…. cel puţin nu acum. Şi poate niciodată…

Anunțuri

Un gând despre “Revin… cu sufletul greu….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s