Oh, nu!! În niciun caz nu sunt o sfântă. Am făcut atâtea tâmpenii până acum, de nu-mi vine nici mie să cred cât de întoarsă pe dos e viaţa mea. Şi ironia este că nu-mi doresc decât să iubesc şi să fiu iubită. Cel mai simplu lucru din lume, după părerea mea. Se pare că e doar a mea, pentru că nu am reuşit, până în ziua de azi, să învăţ cum să fac asta. Sau poate n-am fost destul de atentă. Am lipsit de la câteva lecţii ale vieţii, asta e sigur. Uneori îmi fac atâtea procese de conştiinţă în legătură cu anumite evenimente, încât mi-e milă de mine. La modul cel mai serios. Şi după aceea, când încep să gândesc logic, încerc să şi procedez logic. A naibii chestie, nu-mi iese! Aproape niciodată. Şi asta e chiar frustrant, pentru că ideile mele sunt puse în ordine, faptele încearcă să le urmeze, iar rezultatele…. sunt aproape întotdeauna pe dos. Şi atunci mă întreb dacă nu încerc prea mult. Dacă nu vreau prea mult să fie bine, iar încercările mele sunt atât de insistente, încât devin supărătoare. Şi mă mai întreb dacă toate aceste încercări mai au vreun sens. Ce nu-i în regulă cu mine? Şi cu lumea asta? Mi se pare că sunt într-un carusel ce a luat-o razna şi nu vreau decât să cobor. Să cobor şi cineva să-mi ofere o ciocolată albă, caldă şi pufoasă. Şi un nou început. Atât.
Nu sunt o sfântă!
prin Onitzza pe ianuarie 7, 2012One blogger likes this post.
